Lipsa proiectării contextuale din satele sud-transilvănene duce la necesitatea de a promova, recunoscându-le valoarea printr-un statut, acele modele (puține, este adevărat) care să constituie repere de bună practică în cadrul unei agresiuni arhitecturale tot mai acute asupra imaginii de ansamblu a satului românesc, care se petrece cu aprobarea tacită a proprietarilor și a proiectanților.

   Asociația MONUMENTUM a inițiat, în acest sens, în 2016, un proiect cu titlul Fritz Balthes. Un pionier al proiectării contextuale, finanțat de către Ordinul Arhitecților din România și Anglo-Romanian Trust for Traditional Architecture, derulat în parteneriat cu Direcția Județeană pentru Cultură Sibiu și Centrul de Dialog și Cultură „Friedrich Teutsch” din Sibiu, care presupune elaborarea documentațiilor pentru clasarea unor clădiri proiectate de către celebrul arhitect și promovarea acestora. Studiile istorice și releveele au fost efectuate de către arhitectul Ioan Bucur, expert al Ministerului Culturii, și de către conductorul arhitect Hermann Balthes. Documentația și solicitarea de clasare a fost supusă analizei și aprobării Ministerului Culturii în noiembrie 2016.

   Se impune evidențierea câtorva aspecte legate de miza acestui demers, în noul context economic și cultural al satelor transilvănene. La baza inițiativei de clasare stă convingerea că recunoașterea a ceea ce a creat Fritz Balthes prin intermediul acestor clădiri ar încorona munca de numai șase ani a celebrului arhitect, decedat în 1914, la vârsta de 32 de ani, și ar evidenția adevărata sa anvergură. Există, astăzi, din păcate, împrejurări care pun în pericol chiar existența și integritatea acestor opere de artă.

   Suntem într-o perioadă în care se alocă finanțări considerabile pentru reabilitarea și renovarea căminelor culturale şi a școlilor și pentru amenajarea unor pensiuni turistice în clădiri istorice, programe de arhitectură asupra cărora arhitectul s-a aplecat cu precădere. Există temerea că, în lipsa unei protecții adecvate, aceste obiective vor fi supuse unui proces de reabilitare superficial, cu materiale industriale, așa cum s-a întâmplat, nu rareori, cu clădiri istorice importante din mediul rural în trecut.

   Crearea unei zone de protecție în jurul acestor viitoare monumente istorice ar conferi o protecție suplimentară celorlalte construcții deosebit de valoroase (în general, clădiri istorice de locuit) ale satelor săsești. Este adevărat că, în cele mai multe cazuri, ar fi vorba despre o extindere a zonelor de protecție ale bisericilor fortificate săsești.

   Conferirea statutului de monument istoric ar constitui un cadru legal de oprire a vandalizării (primăriile având, teoretic, atribuții de pază) și a degradării acestor obiective, ba, mai mult, ar deschide posibilitatea ca ele să fie restaurate adecvat în următorii ani, cu ajutorul fondurilor europene, și introduse în circuitul turistic. Din păcate, situația socială și demografică de după emigrarea populației săsești, care a influențat în mod hotărâtor arhitectura satelor sud-transilvănene timp de 850 de ani, a condus la o abandonare de către comunități a majorității clădirilor proiectate de către celebrul arhitect. Deosebit de afectate sunt școlile din Gherdeal și Veseud, ale căror elemente de închidere orizontale s-au prăbușit parțial, și căminul cultural din Șomartin, care se află într-o stare avansată de degradare. La Veseud, comunitatea sașilor emigrați în Germania a efectuat câteva lucrări de punere în siguranță a obiectivului prin măsuri antiefracție și de oprire a infiltrațiilor de apă. Școala de la Bruiu prezintă un început de degradare a paramentului, datorat infiltrațiilor de apă meteorică. Câteva probleme de degradare a elementelor de parament prezenta, în urmă cu câțiva ani, și cazinoul din Dealu Frumos, dar acestea au fost oprite de către noul proprietar, care a efectuat de curând lucrările de reparație la acoperiș. Liceul Stefan Ludwig Roth din Mediaș, casa parohială evanghelică din Netuș, fosta grădiniță din Agnita și căminul cultural din Dealu Frumos se află într-o stare bună de conservare.

   În situația dată, ar fi oportună apariția unei organizații nonguvernamentale care să contribuie la protejarea, promovarea și restaurarea acestor clădiri, atât de necesară.

   Friedrich (Fritz) Balthes este cel care a schimbat, la începutul secolului trecut, percepția asupra proiectării contextuale; principiile și regulile de compoziție pe care le-a creat și după care s-a ghidat sunt valabile și astăzi. Arhitectul a acordat o atenție sporită detaliului și inovației tehnice la începutul secolului 20.

   Despre acesta, Ioan Bucur afirma: ... Lucrările lui Fritz Balthes se caracterizează printr-o mai bună încadrare în sit, o preocupare pentru o volumetrie expresivă, fragmentată, prin fantezie, prin grija de a asigura o igienă corespunzătoare, un iluminat optim al spațiilor de învățământ și o atmosferă plăcută pentru elevi […] Limbajul arhitectural folosit îmbină elemente de factură SEZESSION cu o notă foarte personală, ușor recognoscibilă. Predomină motivele vegetale, florale, plasate astfel încât să se compună în mod favorabil cu elementele geometrice arhitecturale. Folosirea pe scară largă a elementelor de plastică arhitecturală specifice perioadei respective nu se face în dauna unei rigori funcționale remarcabile.

   Recunoașterea oficială a valorii arhitecturale și urbanistice a obiectivelor prin clasarea unui număr considerabil de obiective în Lista Națională a Monumentelor Istorice ar crea premise favorabile pentru apariția unei organizații nonguvernamentale în jurul activității lui Fritz Balthes.

Biserica din Grânari cu hramul “Preacuvioasa Paraschiva” reprezintă un monument religios reprezentativ pentru Transilvania de sud si este una dintre putinele biserici de lemn păstrate în tara Oltului. Desi se află pe lista monumentelor istorice, biserica este abandonată si este într-o stare avansată de degradare. Constructia ei este atestată în 1695 dar a suferit numeroase modificări ulterioare, păstrând câteva elemente originare într-o dispunere nouă. În octombrie 2013 Asociatia Monumentum a efectuat primele interventii de urgentă asupra monumentului în urma unor constatări care au dus la concluzia ca acoperisul bisericii riscă sa se prăbusească în totalitate într-un timp foarte scurt ceea ce ar fi pus în pericol structura bisericii. S-a efectuat releveul bisericii, s-a demontat acoperisul si s-a construit unul nou, provizoriu, care a pus la adăpost constructia până în martie 2013 când s-a inceput efectiv restaurarea efectiv biserica. Fundatia “Pro Patrimonio” si parohia Târnăvita au pus la dispozitie prelata de protectie. Turnul clopotnita va fi restaurat in parteneriat cu UAUIM – Facultatea de Restaurare de la Sibiu cu ajutorul studentilor coordonati de prof. Liviu Gligor. Lucrările de restaurare sunt finantate de către SC Carpatica Asig SA din Sibiu, ARTTA si GHF (Global Heritage Fund).

CASA NR 7 DIN APOS

CASA NR 60 DIN APOS

CASA NR 71 DIN ROADES

CASA 284 DIN IGHIS

CASA NR 429 DIN ALTANA