Ambulanta pentru Monumente

   Lipsa proiectării contextuale din satele sud-transilvănene duce la necesitatea de a promova, recunoscându-le valoarea printr-un statut, acele modele (puține, este adevărat) care să constituie repere de bună practică în cadrul unei agresiuni arhitecturale tot mai acute asupra imaginii de ansamblu a satului românesc, care se petrece cu aprobarea tacită a proprietarilor și a proiectanților.

   Asociația MONUMENTUM a inițiat, în acest sens, în 2016, un proiect cu titlul Fritz Balthes. Un pionier al proiectării contextuale, finanțat de către Ordinul Arhitecților din România și Anglo-Romanian Trust for Traditional Architecture, derulat în parteneriat cu Direcția Județeană pentru Cultură Sibiu și Centrul de Dialog și Cultură „Friedrich Teutsch” din Sibiu, care presupune elaborarea documentațiilor pentru clasarea unor clădiri proiectate de către celebrul arhitect și promovarea acestora. Studiile istorice și releveele au fost efectuate de către arhitectul Ioan Bucur, expert al Ministerului Culturii, și de către conductorul arhitect Hermann Balthes. Documentația și solicitarea de clasare a fost supusă analizei și aprobării Ministerului Culturii în noiembrie 2016.

   Se impune evidențierea câtorva aspecte legate de miza acestui demers, în noul context economic și cultural al satelor transilvănene. La baza inițiativei de clasare stă convingerea că recunoașterea a ceea ce a creat Fritz Balthes prin intermediul acestor clădiri ar încorona munca de numai șase ani a celebrului arhitect, decedat în 1914, la vârsta de 32 de ani, și ar evidenția adevărata sa anvergură. Există, astăzi, din păcate, împrejurări care pun în pericol chiar existența și integritatea acestor opere de artă.

   Suntem într-o perioadă în care se alocă finanțări considerabile pentru reabilitarea și renovarea căminelor culturale şi a școlilor și pentru amenajarea unor pensiuni turistice în clădiri istorice, programe de arhitectură asupra cărora arhitectul s-a aplecat cu precădere. Există temerea că, în lipsa unei protecții adecvate, aceste obiective vor fi supuse unui proces de reabilitare superficial, cu materiale industriale, așa cum s-a întâmplat, nu rareori, cu clădiri istorice importante din mediul rural în trecut.

   Crearea unei zone de protecție în jurul acestor viitoare monumente istorice ar conferi o protecție suplimentară celorlalte construcții deosebit de valoroase (în general, clădiri istorice de locuit) ale satelor săsești. Este adevărat că, în cele mai multe cazuri, ar fi vorba despre o extindere a zonelor de protecție ale bisericilor fortificate săsești.

   Conferirea statutului de monument istoric ar constitui un cadru legal de oprire a vandalizării (primăriile având, teoretic, atribuții de pază) și a degradării acestor obiective, ba, mai mult, ar deschide posibilitatea ca ele să fie restaurate adecvat în următorii ani, cu ajutorul fondurilor europene, și introduse în circuitul turistic. Din păcate, situația socială și demografică de după emigrarea populației săsești, care a influențat în mod hotărâtor arhitectura satelor sud-transilvănene timp de 850 de ani, a condus la o abandonare de către comunități a majorității clădirilor proiectate de către celebrul arhitect. Deosebit de afectate sunt școlile din Gherdeal și Veseud, ale căror elemente de închidere orizontale s-au prăbușit parțial, și căminul cultural din Șomartin, care se află într-o stare avansată de degradare. La Veseud, comunitatea sașilor emigrați în Germania a efectuat câteva lucrări de punere în siguranță a obiectivului prin măsuri antiefracție și de oprire a infiltrațiilor de apă. Școala de la Bruiu prezintă un început de degradare a paramentului, datorat infiltrațiilor de apă meteorică. Câteva probleme de degradare a elementelor de parament prezenta, în urmă cu câțiva ani, și cazinoul din Dealu Frumos, dar acestea au fost oprite de către noul proprietar, care a efectuat de curând lucrările de reparație la acoperiș. Liceul Stefan Ludwig Roth din Mediaș, casa parohială evanghelică din Netuș, fosta grădiniță din Agnita și căminul cultural din Dealu Frumos se află într-o stare bună de conservare.

   În situația dată, ar fi oportună apariția unei organizații nonguvernamentale care să contribuie la protejarea, promovarea și restaurarea acestor clădiri, atât de necesară.

   Friedrich (Fritz) Balthes este cel care a schimbat, la începutul secolului trecut, percepția asupra proiectării contextuale; principiile și regulile de compoziție pe care le-a creat și după care s-a ghidat sunt valabile și astăzi. Arhitectul a acordat o atenție sporită detaliului și inovației tehnice la începutul secolului 20.

   Despre acesta, Ioan Bucur afirma: ... Lucrările lui Fritz Balthes se caracterizează printr-o mai bună încadrare în sit, o preocupare pentru o volumetrie expresivă, fragmentată, prin fantezie, prin grija de a asigura o igienă corespunzătoare, un iluminat optim al spațiilor de învățământ și o atmosferă plăcută pentru elevi […] Limbajul arhitectural folosit îmbină elemente de factură SEZESSION cu o notă foarte personală, ușor recognoscibilă. Predomină motivele vegetale, florale, plasate astfel încât să se compună în mod favorabil cu elementele geometrice arhitecturale. Folosirea pe scară largă a elementelor de plastică arhitecturală specifice perioadei respective nu se face în dauna unei rigori funcționale remarcabile.

   Recunoașterea oficială a valorii arhitecturale și urbanistice a obiectivelor prin clasarea unui număr considerabil de obiective în Lista Națională a Monumentelor Istorice ar crea premise favorabile pentru apariția unei organizații nonguvernamentale în jurul activității lui Fritz Balthes.

În ultimii ani, pentru o eficientizare a costurilor, în toate domeniile se preferă lucrul pe proiecte. Astfel, se speră că banii finanțatorilor vor ajunge exact acolo unde este nevoie de ei, fiind cheltuiți cu folos. Dar utilitatea reală a unui proiect este greu de apreciat. Dacă teoria managementului de proiecte se învață, iar implementarea se deprinde prin practică, este mult mai greu să obții rezultatele calitative dorite pe termen mediu și lung. Și totuși, aceasta face diferența dintre un proiect bun și un proiect eficient.

A gândi un proiect bun este un proces dificil; este nevoie de creativitate și de o cunoaștere exactă a nevoilor pentru care se oferă soluții. Însă pentru a implementa un proiect bine gândit, sunt necesare și multă experiență, o bună cunoaștere a costurilor și resurse suficiente, dar și anumite „resurse” pe care niciun finanțator nu le ia în calcul, dar fără de care un proiect poate da greș: pasiune, răbdare, tenacitate, organizare și spirit de jertfă, capacitatea de a gândi rapid și de a propune soluții alternative etc. Pentru că un proiect este un fel de trântă cu necunoscutul: oamenii sunt imprevizibili, ca și starea vremii, banii se termină repede, pentru că prețurile reale sunt mult mai mari decât bugetul alocat, aparatura se mai strică, apar costuri suplimentare etc., etc.

Proiectul Meşteşug şi patrimoniu. Ţiglăritul în viziunea arhitecţilor este un proiect eficient, deoarece a reușit să ofere rezultate deosebite pe termen scurt, mediu și lung, constituind totodată o experiență de neuitat pentru organizatori și beneficiari.

Proiectul s-a desfășurat în perioada 19 – 28 august 2016 în satul Apoş (comuna Bârghiș) din județul Sibiu, cu sprijinul partenerilor săi tradiționali, Global Heritage Fund și Anglo-Romanian Traditional Trust Asociation, dar și cu al altor parteneri de încredere: Facultatea de Arhitectură a Universității Politehnice din Timișoara și Asociația Sinaptica.

Proiectul a fost finanțat de către  Uniunea Arhitecților din România și s-a adresat studenților arhitecți dornici să cunoască mai bine tehnicile tradiționale de construcție, avantajele și dezavantajele acestora, să devină mai conștienți de modul în care construcțiile pe care le creează interferează cu peisajul cultural și cu cultura locală și de posibilitatea deloc neglijabilă ca impactul construcțiilor pe care le concepe să fie dăunător (ceea ce, cu siguranță, niciun arhitect nu-și propune). Totodată, arhitecţii trebuie să conștientizeze de timpuriu necesitatea folosirii materialelor tradiționale la restaurarea clădirilor de patrimoniu, pentru un rezultat cu adevărat durabil și de calitate.

De aceea, Asociația MONUMENTUM  a organizat două ateliere de țiglărit în satul Apoș, unde în urmă cu doi ani a construit și a deschis o țiglărie care produce țiglă manuală după modele, rețete și tehnici tradiționale. Țiglăria, inaugurată în prezența Alteței Sale Regale, Prințul Charles de Walles, se bucură deja de succes, lucrează la capacitate maximă, iar produsele ei sunt foarte căutate. Succesul i-a determinat pe membrii Asociației și partenerii lor să mai construiască la Hosman o țiglărie, inaugurată în acest an, luând în calcul ridicarea, în viitor, a încă două țiglării.

Construcția acestor țiglării poate părea un proiect nerealist, ținând seama de zona destul de săracă în care se construiesc, dar nu este așa. Dimpotrivă, ele fac parte dintr-un plan de dezvoltare pe termen lung bine chibzuit, în funcție de nevoi reale: ele vor asigura țiglă tradițională pentru o zonă destul de mare, bogată în biserici săsești fortificate și patrimoniu vernacular (case, șure, case parohiale, conace, diverse clădiri de secol XVII – XIX) care au nevoie de reparații și restaurări.

De altfel, tocmai această viziune amplă  mărește eficiența fiecărui proiect al Asociației MONUMENTUM, peutru că ele sunt gândite convergent, completându-se unele pe altele ca într-un puzzle. Continuitatea și complementaritatea sunt atuuri importante ale proiectelor Asociației.

Astfel, chiar de la proiectarea țiglăriei din Apoș, s-au stabilit și scopurile educative și culturale care vor completa funcția practică a țiglăriei. S-a stabilit chiar locul unei viitoare expoziții de țigle tradiționale, s-au luat aprobările necesare. Acesta a fost terenul propice pe care s-a desfășurat proiectul Meşteşug şi patrimoniu. Ţiglăritul în viziunea arhitecţilor.

Dar o expoziție de țiglă, chiar dacă este interesantă ca atare pentru localnici și pentru turiști, poate deveni și teatrul unui proiect mai amplu, de data aceasta, educativ, ai cărui beneficiari să fie studenții de la Facultatea de Arhitectură. Astfel, eficiența pe termen lung a proiectelor Asociației a crescut și mai mult.

De aceea, Asociația și partenerii săi au organizat la țiglăria de la Apoș un atelier pentru studenții arhitecți. Studenții urmau să cunoască și să practice producerea țiglei manuale; să conceapă un spațiu expozițional, pe care să înceapă să-l construiască după tehnici de construcție tradiționale locale.

Așa că 12 studenți arhitecţi şi 2 arhitecţi au venit la Apoș, au luat contact cu arhitectura locală și peisajul cultural, au conceput un spațiu expozițional (de fapt, au fost mai multe echipe care au propus mai multe proiecte, din care a câștigat unul), au adus materiale de construcție și au săpat și construit fundația viitorului pavilion. O altă echipă i-a ajutat pe meșterii țiglari, deținători ai secretelor de meserie (know-how) care nu se pot transmite decât prin practică sistematică, de la meșter la ucenic.

Practica intensivă a fost echilibrată cu o foarte interesantă prezentare despre învelitorile tradiționale din Transilvania, susținută de profesorul Adrian-Andrei Rus, și cu un curs de management de proiect, îmbinând meșteșugit partea teoretică cu cea practică, susținut de către Pîrvu Ionică.

Astfel, studenții au avut ocazia să-și completeze cunoștințele teoretice cu informații din domenii diferite, dar complementare, care, foarte probabil, le vor fi de folos pe viitor; au înțeles mai bine munca muncitorilor, a celor ce le pun în operă proiectele, ceea ce înseamnă primii pași spre o bună colaborare cu executanții unui proiect arhitectural; și-au cunoscut și dezvoltat mai bine abilitățile manuale, învățând din practică și nu numai din teorie despre proprietățile materialelor de construcție tradiționale: piatra, lutul și lemnul; au înțeles ce înseamnă o bună organizare, cât de important este lucrul în echipă și cum se poate ameliora factorul timp. Și, nu în ultimul rând, au înțeles că o bună proiectare trebuie să țină seama nu numai de dorințele clientului, ci și de peisajul cultural în care se înscrie noua clădire, de comunitate, de cultura locală, pentru ca opera nou creată să fie o capodoperă, armonios integrată în context. Pentru tineri de 20 – 24 de ani (în medie), mulți provenind din zone cu un alt tip de arhitectură locală sau din orașe, toate aceste informații au fost mai mult decât binevenite.

Dar nu au fost singurii beneficiari ai proiectului. Indirect, comunitatea locală a avut de câștigat de pe urma atelierului desfășurat în sat. Unii localnici au dat o mână de ajutor, destul de sporadic și de timid, dar au început să înțeleagă faptul că și cultura lor locală este valoroasă și merită apreciată.

De altfel, existența țiglăriei și a unui grajd ce oferă servicii profesioniste de călărie, cu cai de rasă, pentru amatori, proiect al unui tânăr întreprinzător, deja atrage turiști în Apoș, un sat foarte retras, ascuns parcă într-o zonă de o rară frumusețe.

Prin urmare, de acest proiect al Asociației MONUMENTUM, ca și de alte proiecte ale sale, beneficiază, în cercuri concentrice din ce în ce mai ample, un număr mare de beneficiari. Fără să scadă din standardul înalt de calitate (pe termen lung, proiectul urmărind promovarea țiglei tradiționale pentru acoperirea monumentelor istorice), Asociația a reușit să realizeze și anul acesta un proiect eficient, care poate fi replicat în alte zone. Nu ne rămâne decât să sperăm că și vor mai fi arhitecți și studenți care le vor urma exemplul sau vor colabora cu Asociația la alte proiecte, la fel de interesante, într-o rețea vie de actori ai patrimoniului care să ajute la protecția reală a patrimoniului imobil românesc.

Ana Pascu – muzeograf 1A

Muzeul Național al Țăranului Român

Proiectul cultural Meșteșug și patrimoniu. Țiglăritul în viziunea arhitecților, derulat de Asociația MONUMENTUM, s-a desfășurat între aprilie-decembrie 2015 și a avut ca scop familiarizarea arhitecţilor cu  tehnica de producere a ţiglelor pentru proiectarea în zonele cu învelitori tradiţionale din ţiglă şi conştientizarea importanţei utilizării lor în restaurare şi la construcţiile noi printr-un atelier de țiglărit și restaurare. Ulterior atelierului munca participanților a fost prezentată prin intermediul unei publicații și a unei expoziții itinerante.

Finanțat de Ordinul Arhitecților din Romania, Global Heritage Fund și Anglo-Romanian Trust for Traditional Architecture.

Sesizand pericolul de disparitie la care sunt supuse invelitorile istorice din Transilvania, sub amenintarea produselor industriale, Asociatia Monumentum demareaza la inceputul anului 2013 construirea unei tiglarii traditionale la Apos in judetul Sibiu. Cele 14 tipuri diferite de forme ale tiglelor istorice transilvanene aflate in colectia asociatiei vor primi o noua viata la inceputul lui iunie 2015 cand tiglaria va incepe sa produca. Prin reintroducerea invelitorilor traditionale in peisajul satelor transilvanene se doreste revigorarea unui mestesug aflat pe cale de disparitie care nu poate fi transmis decat din generatie in generatie; secretul producerii tiglei manuale fiind extrem de greu de deslusit altfel. Asociatia Monumentum va dona tiglaria unui mester cunoscut din Batanii Mari, judetul Covasna, care va implica comunitatea din Apos in manufacturarea tiglelor. Tiglaria, care va avea si un spatiu de expunere a colectiei de tigle istorice inscriptionate este amplasata strategic intr-un punct din care sa poata deservi Valea Hartibaciului si Valea Tranavelor, distanta de livrare fiind un factor care cantareste decisiv in costul final al achizitiei. Tigla confectionata manual este unul dintre putinele produse care poate intra in competitie cu preturile produselor industriale, imbatraneste frumos iar calitatea este net superioara tiglelor industriale.
Proiectul a fost realizat cu suportul Altetei Sale Regale, Printul de Wales, Anglo Romanian Trust for Traditional Architecture, Global Heritage Fund si Asociatia Mioritics, precum si nenumaratilor iubitori ai patrimoniului si a comunitatii din Apos.

DATA octombrie-noiembrie 2012 la Muzeul de Etnografie Universală “Franz Binder”, Sibiu

PARTENERI
Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Sibiu,
Complexul Muzeal Naţional ASTRA,
Consiliul Judetean Sibiu
Muzeul de Istorie al Văii Hârtibaciului
Muzeul Interetnic al Văii Hârtibaciului

SPONSORI
Anglo Romanian Trust for Traditional Architecture,
Asociatia Villa Abbattis,
RECOMESPAR

DESCRIERE
Expoziţia prezintă intr-o viziune inedita ceramica învelitorilor istorice atât din perspectivă etnografică cât şi arhitecturală, accentuând importanţa abordării interdisciplinare a fenomenului restaurării şi reabilitării patrimoniului construit. Ţigle istorice inscripţionate, vase ornamentale pentru acoperiş, imagini dintr-o ţiglărie tradiţională, tipologii de ţigle si coame sau exemple de bună practică in restaurarea învelitorilor, sunt principalele puncte de interes ale expoziţiei. Acţiunea răspunde, nu întâmplător, unor probleme actuale de reabilitare şi “modernizare” a patrimoniului construit din satele sud-transilvănene, supuse unui proces accelerat de transformare haotică a învelitorilor istorice, prin înlocuirea acestora cu produsele industriale.

REPORTAJ TIGLA ISTORICA VERSUS TIGLA INDUSTRIALA

Tigla traditionala in Valea Hartibaciului